Blogroll

miercuri, 8 aprilie 2015

Recenzie Provocarea (vol. II) de Simona Stoica

Trădări. Minciuni. Secrete. Nu poți scăpa de trecut.

   Legătura neobișnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, și Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei și a-și ajuta fratele să-și îndeplinească misiunea. Coșmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenția ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraș, dar și de Umbre, ființe aflate la granița dintre Viață și Moarte, care o urmăresc în permanență și ucid fără milă. Numărul Rephelimilor din Wolfcraft crește.
Însă cine spune adevarul și cine încearcă să o manipuleze?

ISBN:  978-606-8530-52-9
Data Apariției: noiembrie 2014
Număr De Pagini:422
Format:10,7×17,8 cm
Tip Copertă:broșată
Colecție:Cărțile Arven 





        Uimit de primul volum, m-am apucat de al 2-lea imediat ce am terminat de citit prima parte. În această carte, autoare continuă să mă uimească prin noi aventuri, personaje, întorsături și încurcături.
****Spoilere****
       Acțiunea continuă cu Des, care e din ce în ce mai distrasă după cele petrecute în conac. În urma aventurii, aceasta începe să aibă tot mai puțină încredere în prietenii ei, mai ales din cauza Violei, ajungând să-și dorească ca sora ei să moară. În acest volum acțiunea cade mai mult pe lumea Rephelimilor, numărul acestora crescând în Wolfcraft. Apare pe scenă Eliza, sora lui Jack Harper, care este trimisă de Azazeal pentru a distruge legătura dintre Des și fratele ei, legătură care ar putea fi letală pentru Rephelimi. Des intră în mintea Violei, are din ce în ce mai multe coșmaruri și este urmărite de Umbre, niște creaturi periculoase. Jack încearcă să o convingă să meargă în Haven, unde să o poată antrena pentru ce e mai rău.
****************
       Am uitat să menționez în recenzia primului volum că romanele încep cu niște poezii foarte drăguțe care te introduc în lumea creată de autoare. Dacă am crezut că prima parte o să mă omoare, m-am înșelat.  Practic, Provocarea vol 2 m-a dat peste cap la fiecare pagină. Acțiunea este atât de intensă încât e imposibil să nu trăiești cu personajele. Am auzit (și mă așteptam) că finalul romanului o să-mi întoarcă lumea cu capul în jos, așa că am decis să nu citesc ultimele pagini pentru a evita un book-hangover.
     În acest volum m-am apropiat mai tare de Des, pe care am început să o înțeleg mai bine și să-mi dau seama de ce acționează așa. Ea se teme pentru prietenii ei și știe că e e magnetul care atrage tot răul spre ei.
      Pe Eliza, sora lui Jack, o ador. Atitudinea ei m-a făcut să o asimilez cu Rose Hathaway din
seria lui Richelle Mead, Academia Vampirilor, fapt care m-a făcut să o iubesc și mai mult. În timpul unei lupte am crezut că o să moară, dar, slavă Simonei, nu a murit!
     Eliza ne dă definiția Rephelimilor:
    “– După cum poți să vezi, sunt o ființă omenească. Respir, mănânc, dorm, simt durere, dar și bucurie. Pot să plâng sau să râd, să alerg sau să dansez, doar că am abilități pe care oamenii obișnuiți nu le au. Am simțurile ascuțite, pot să aud de la mare depărtare, dar în același timp pot să simt o prezență străină de la o distanță de câteva sute de metri. Văd la fel de bine noaptea, ca și ziua, dar în întuneric mă simt mai bine, fiindcă sunt protejată și pot trece aproape nedepistată. Sunt agilă și obosesc greu, pot să depășesc în alergare chiar și un leopard, dar aceste calități au și un preț.
......
–Unii dintre noi au diferite viziuni, care ne afectează și ne zdruncină. Vedem Moartea și trebuie să o respectăm.”
     Continuarea primului volum a reușit să mă uimească într-o continuare care m-a lăsat cu gura căscată de multe ori, m-a făcut să zâmbesc, să înjur, să mă bucur, să am emoții și nu în ultimul rând să trăiesc acțiunea și să-mi doresc să pot face ceva să ajut personajele. Tot ce îmi rămâne de așteptat e să cad în capcană.
Citat:
– Știu și sunt de acord cu tine, dar nu pot să nu mă gândesc la posibilitatea că toate viețile noastre s-au desfășurat deja și noi doar urmăm un drum, un drum care a fost trasat pentru noi...-pag. 225

Melodie:


Notă:
Previzualizaţi



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu